Despre smerenie

A-şi recunoşte ticăloşia şi a nu o pierde niciodată din vedere; a se lăsa în mâinile lui Dumnezeu cu o credinţă vie şi o dragoste nespusă: iată întreaga viaţă duhovnicească a cărei cea dintâi temelie este umilinţa. Cel ce-şi zice în adâncul sufletului, nu sunt decât slăbiciune şi sărăcie, nu caută sprijin în sine ci pune în Iisus întreaga nădejde. El urmează cu simplitate mişcările harului, se înalţă în zelul dragostei, nu se împuţinează în stare de răceală; e întotdeauna mulţumit, numai să se împlinească în el voinţa dumnezeească. Mândria, care adeseori se ascunde sub vălul a tot ce e mai sfânt, nu-l amăgeşte prin zadarnica dorinţă a unei stări în aparenţă mai perfectă, la care nu e chemat. Credincios şi liniştit în calea sa, el zice lui Dumnezeu: Dă-mi mie înţelepciunea, care stă aproape de scaunul Tău, şi nu mă lepăda dintre slugile Tale; că sluga Ta sunt eu, şi fiul slujnicei Tale, om slab şi cu viaţă scurtă, şi mia mic a înţelege judecata ş i legile Tale(Înţelep. 9, 4-5). Acela a cărui inimă se roagă astfel, care doreşte astfel, va fi în pace. Dumnezeu îl priveşte cu bunăvoinţă şi binecuvântarea Sa va fi asupra lui.

(din cartea Urmarea lui Iisus Hristos)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: