Provocarea de a fi ca Dumnezeu

„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”

A fi ca Dumnezeu este mai mult decât o simplă provocare, este însăşi scopul existenţei umane, este gândul cel mai înainte veci a-L lui Dumnezeu cu omul. Acest lucru ne este prezentat în Cartea Facerii când Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemanarea Noastră” (Facere 1,26) „Şi a făcut Dumnezeu om după chipul său”(Facere 1,27) adică asemănarea rămânând să se realizeze prin împreună lucrarea omului cu Dumnezeu.

Chiar şi după ce omul a dorit să fie ca Dumnezeu prin materie (prin mâncarea din fructul oprit), omul nu a fost părăsit de Dumnezeu numai că asemănarea lui cu Dumnezeu avea să se realizeze mult mai greu, fapt pentru care avea nevoie de doua lucruri elementare:

1. Poruncile

Acestea nu sunt norme morale, ci aşa cum le numeşte parintele Rafail Noica, sunt descoperirea de Sine a lui Dumnezeu. Adică văzând porunca vedem cum este Dumnezeu (dacă Dumnezeu spune să iubeşti, înseamnă că El este Dragoste; daca spune să nu nedreptăţeşti înseamnă că El este Dreptatea; daca spune să nu minţi, însemnă că este Adevărul). Aşadar împlinind porunca omul devine CA DUMNEZEU, nu devine moral ci se îndumnezeieşte.

2. Întrucât căderea din rai a slăbit puterea sufletească a omului împlinirea poruncilor a devenit o imposibilitate pentru om fapt pentru care era nevoie ca Dumnezeu, făcându-Se om, să-i dechidă omului calea spre a fi ca Dumnezeu, prin trimiterea Duhului Sfânt. Aşadar calea deschisă de Hristos prin naşterea, moartea, învierea şi înălţarea Sa la ceruri se realizează în om prin Harul Duhului Sfânt.

Harul este energie ce izvorăşte din fiinţa lui Dumnezeu, dar  fară a se confunda cu fiinţa lui Dumnezeu, el este lucrarea Duhului Sfânt în om. Acesta dă omului posibilitatea de a trăi „precum în cer aşa şi pe pământ”, este legatura directă a omului cu Dumnezeu.

„Acolo unde ai rasarit, fie si doar pentru o clipa, in locul cel de taina al sufletului, stralucind ca un fulger, neuitata e frumusetea descoperirii Tale, prin care se preschimba, cu preschimbare dumnezeiasca si infricosata cuviinta, faptura cea de tina. Invredniceste-ne, Bunule Mangaietor, inca din viata pamanteasca sa Te vedem cu inima curata”(Acatistul Sf ântului Duh, icosul 11)

Asemănarea omului cu dumnezeu nu se poate realiza nici în afara poruncilor(căci tocmai porunca ne face ca Dumnezeu) dar nici fără ajutorul şi trăirea în harul Duhului Sfânt(căci fără har nu avem puterea să împlinim poruncile).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: