Cântăreţul (de Anton Pann)

Oarecând un cântăreţ

Atât se ţinea măreţ,

Cât gândea în sine el

Că-ntrece pe Cucuzel.


În biserici când cânta

La toţi pe rând se uita,

Să vadă care obraz

Mai mult îi va face haz.


De-acest gând se-nfumura

Şi-ncă mai tare zbiera

Încât celor ce-auzeau

Urechile asurzeau.


Astfel cum şi el cântând

Şi gura la toţi căscând,

Zări o babă plângând

Şi-adesea ochii ştergând.


Şi fiind capricios,

Gândi căci cântă frumos,

Inima babei rănea

Şi spre jale o pornea.

[…]

-Mamă, te jur pe Cel Sfânt,

Spune de ce eu când cânt

Tu tot plângi şi lăcrimezi

Şi din plâns nu încetezi.


-Of, of puiul maicii pui,

Fiindcă mă-ntrebi o să-ţi spui:

Am avut un măgărel,

De mă hrăneam biet cu el,

Dar de când mi s-antâmplat

De lupii mi l-au mâncat


Oricând te aud cântând

Plâng cu jale ascultând,

Că parcă l-aud pe el

Cu glasul cel frumuşel.

( Ne cerem scuze pentru eventualele greşeli, întrucât poezia a fost redată din memorie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: