In crecul lumii

Intemnitat in intuneric, de rani sunt plin,
Privesc fereastra stramta a-nvierii,
Ma sperie prea tare durerea ce o tin
Si ma indrept incet spre pragul disperarii.

Mi-e sufletu-ntristat, pana la moarte
Caci plansul meu amar, sufletul a secat
Si greu apasa in mine, zi si noapte
Mizeria nespusa din greul meu pacat.

Mi-e sufletul un iad in care greu ma zbat
Plin de-ntuneric, tartar, de chin si jale,
Zadarnica mi-e truda ca sa scap
Si focul simt ca arde, si tot in mine doare.

Intemnitat in intuneric, de rani sunt plin
Si-aud o voce duios, cum imi sopteste:
– Am auzi desigur, mereu al tau suspin
Dar Eu mai tare am suferit intai, asa ca: Indrazneste!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: